Prezentarea centrului „Casa Părintele Justin Pârvu” din Galați

Casa Părintele Justin Pârvu este/ne dorim să fie un loc de mângâiere pentru oamenii în suferinţă din Galaţi şi zonele din împrejurimi, în special pentru oamenii străzii, şi persoanele foarte sărace care au nevoie urgentă şi constantă de ajutor.

Amplasament: Suntem în căutarea unui teren cu utilități în Galați sau în împrejurimi. În continuare întâmpinăm dificultăți în găsirea unui teren pe care să începem construcția din cauza costurilor ridicate în zona municipală. Alegerea unui teren în comunele limitrofe i-ar descuraja mult pe cei fără locuință, căci își doresc să aibă libertatea de a se întoarce ușor în oraș. Căutăm și posibilitatea concesionării unui teren pentru o perioadă îndelungată.

Centrul va cuprinde:

  • Casa pentru oamenii străzii  – o clădire cu două nivele (parter + etaj), care să cuprindă 12 garsoniere cu baie proprie, câte 6 pe fiecare nivel, având fiecare 16,35 m2. Astfel clădirea va avea o amprentă de aproximativ 100 de m2 la sol și un total de aproximativ 200 de m2 utili.
  • Depozit pentru alimente, haine și electrocasnice donate pentru oamenii săraci. Aici vom gestiona donațiile primite și le vom împărți după nevoie și la timpul potrivit celor care au nevoie de ele.

Părintele Justin Pârvu a fost unul dintre cei mai iubiţi părinţi romani, considerat de neamul nostru ca o mamă grijulie, la care orice om necăjit găsea mângâiere.

Părintele zicea în anii bătrâneţii:

„Eu așa am mers, cu Evanghelia în față și cu națiunea în spate. Mie mi-a plăcut poporul acesta și l-am crezut și-l cred în suferința pe care o duce. Eu dacă n-aș fi trecut prin suferință, nu m-aș fi îndreptat spre el acum.”

Bătrânul cu chipul blând, cu barbă albă, cu ochii smeriţi şi brăzdaţi de lacrimi, a cucerit o Românie întreagă prin simplitatea sa. Părintele a suferit în temniţele comuniste timp de 17 ani trecând prin închisorile și lagărele de muncă forțată de la Suceava, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava, Aiud și Baia Sprie.

Pentru jertfa lui şi pentru ale tuturor sfinţilor, martirilor şi mărturisitorilor din temniţele comuniste, cerem ajutor de la Dumnezeu pentru a ridica această casă în care vrem să oferim hrană pentru suflet şi pentru trup atât celor necăjiţi cât şi voluntarilor şi angajaţilor care îşi vor arăta iubirea faţă de ei.

Jertfa acestor oameni nu a fost în zadar, ci ea este roditoare, căci sângele lor vărsat este sămânță a învierii pentru sufletele înaintașilor, pentru noi.