Prezentarea centrului „Casa Părintele Justin Pârvu” din Galați

Casa Părintele Justin Pârvu este/ne dorim să fie un loc de mângâiere pentru oamenii în suferinţă din Galaţi şi zonele din împrejurimi, în special pentru oamenii străzii, femeile în criză de sarcină, copiii orfani, văduve, persoane şi familiile foarte sărace care au nevoie urgentă şi constantă de ajutor.

Amplasament: Centrul va fi situat în cartierul Bărboși al municipiului Galați, jud. Galați, aflat în Parohia „Sfântul Nectarie și Sfântul Efrem cel Nou”.

Casa Părintele Justin Pârvu va oferi cu ajutorul lui Dumnezeu şi rugăciunile ocrotitorului ei: adăpost, masă şi mângâiere pentru persoanele care trăiesc în frig, foame, boala şi singurătate. Ne dorim să asigurăm măcar nevoile minime celor în suferinţă.

În același timp acest așezământ va fi și un loc de întâlnire a creștinilor, în special tineri, care vor putea să facă voluntariat zilnic, slujind aproapelui nostru.

Centrul va cuprinde:

  • Casa pentru femei și copii care va avea 2 nivele. La parter vor fi 4 apartamente cu o cameră totalizând 35 de metri pătrați. La etaj vor fi 6 camere de 2 persoane, având toalete, din care 4 mai mari pe centru și 2 pe colț mai mici.Această clădire este destinată femeilor în criză de sarcină și copilașilor lor, bătrânilor, văduvelor, orfanilor și persoanelor fără adăpost care se pot îngriji singuri.
  • Casa pentru oamenii străzii  – o clădire cu două nivele care va cuprinde la parter o cantină pentru 50 de persoane, iar la etaj un dormitor de 12 persoane, 6 toalete, 4 dușuri, spălătorie, o cameră pentru haine curate și un birou pentru administrator și personal.
  • Depozit pentru alimente, haine și electrocasnice donate pentru oamenii săraci. Aici vom gestiona donațiile primite și le vom împărți după nevoie și la timpul potrivit celor care au nevoie de ele.

Părintele Justin Pârvu a fost unul dintre cei mai iubiţi părinţi romani, considerat de neamul nostru ca o mamă grijulie, la care orice om necăjit găsea mângâiere.

Părintele zicea în anii bătrâneţii:

„Eu așa am mers, cu Evanghelia în față și cu națiunea în spate. Mie mi-a plăcut poporul acesta și l-am crezut și-l cred în suferința pe care o duce. Eu dacă n-aș fi trecut prin suferință, nu m-aș fi îndreptat spre el acum.”

Bătrânul cu chipul blând, cu barbă albă, cu ochii smeriţi şi brăzdaţi de lacrimi, a cucerit o Românie întreagă prin simplitatea sa. Părintele a suferit în temniţele comuniste timp de 17 ani trecând prin închisorile și lagărele de muncă forțată de la Suceava, Văcăreşti, Jilava, Gherla, Periprava, Aiud și Baia Sprie.

Pentru jertfa lui şi pentru ale tuturor sfinţilor, martirilor şi mărturisitorilor din temniţele comuniste, cerem ajutor de la Dumnezeu pentru a ridica această casă în care vrem să oferim hrană pentru suflet şi pentru trup atât celor necăjiţi cât şi voluntarilor şi angajaţilor care îşi vor arăta iubirea faţă de ei.

Jertfa acestor oameni nu a fost în zadar, ci ea este roditoare, căci sângele lor vărsat este sămânță a învierii pentru sufletele înaintașilor, pentru noi.